57. Calagiu BIANCA

Dzuâ ti harauâ, numtâ arhundeascâ
S-adunarâ soia, ‘nveasta s-tiñiseascâ
Corlu trei’ dipli şi-n cap Bianca-‘mşeata
Unâ la pârințâ, bunâ sâ-i hibâ ñiata

Tu taifa-al Calagiu, s-fați numtâ mari
S-adunarâ soia, armâñi cu ihtibari
Îmşeatâ-i ‘nveasta şi-‘mşeatâ lâ-i bana
Cum lâ iasti tora, aşi s-lâ hibâ daima

Soacra ñicâ, Lili, mana ei durutâ
Tradzi caplu-arada di feata ei vrutâ
Şi-socrul ñicu, Dumitru, cu vreari u mutreaşti
Feata lui s-mâritâ şi-inima îi creaşti

Bunlu Pap’ Enache, ‘mplinu-i di harauâ
Bianca hâidipsita s-fați ‘nveastâ noauâ
Cu Maia Chirața şi-au mirachi multâ
Gioacâ şi-s hârsescu la îmşeata numtâ

Ari Maia Bocea, mirachi, nu-s aspuni
Cu a ei nipoatâ s-mâreaşti tu lumi
Hâidipsi Bianca şi-cu dor u criscu mari
Şi-azâ u mutreaşti, featâ te-a mârtari

Bianca, tora seara, vinirâ la tini
A tali verişoari şi-proti cusurini
Țâ oarâ banâ ‘mşeatâ şi-ti vor pânâ la steali
S-vâ vreț ca surărăr’li s-ai angâtan di eali

Sorin Lupci – 4.05.2018