Io shtiu câ mâni as-hii cu altu
Ama cã azâ hii cu mini
Irtatã hii, mãrtiia-i veachi
Sh-nu-adrashi mãrtia prota tini
Iertatã hii, mãrtiia veaclji
Sh-nu-adrashi mãrtia prota tini
R:
Di’a ta tinjii, naima msheatã
Di tuti featili tsi’arâdu
Io măi ts-adraiu tu scăhi di-asimi
Ti dzuua cãndu a s’hii aileacã
S’him doiji vrută, tini sh’mini
S’him doiji vrută, tini sh’mini
Cafi noapti mi’anyisedzu
Cã mi mutrescu tu oclji a tãi
Mi’aproki di tini vrearea’i mari
Nu shtiu tsi mi tradzi nãpoi
Mi’aproki di tini vrearea’i mari
Nu shtiu tsi mi tradzi nãpoi
Ion Minulescu
Celei care minte
Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!…
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci –
Tot flori însângerate –
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopții…
E ora când amanții,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,
Înfinge-ți în priviri Minciuna
Și-n caldul buzei Adevărul
Și spune-mi:
Dintre câți avură norocul să te aibă-așa
Câți au murit
Și câți blesteamă de-a nu te fi putut uita?…
……………………